miercuri, 12 mai 2010
Mamele protestează cu pamperşi folosiţi în faţa Ministerului Muncii
Mamele sunt nemulţumite de decizia Guvernului de a micşora indemnizaţia pentru creşterea copilului şi susţin că prin această măsură va scădea natalitatea în România. Mamele le propun guvernanţilor opt măsuri prin care se poate evita această diminuare a indemnizaţiilor.
Flori, o altă proaspătă mamă a trimis pe adresa martorocular@realitatea.net propunerile pe care acestea vor să le înainteze guvernanţilor:
1. Reducerea categoriilor de cheltuieli imense din bugetul Statului (cheltuieli cu achiziţiile, cheltuieli de protocol, cheltuieli de transport, cheltuieli cu personalul entităţilor de Stat(CFR, Termoelectrica, SNLRO- pentru aceste entitati se şterg cu buretele zeci de miliarde de lei reprezentând datorii la bugetul statului).
2. Renunţarea la clientela politică
3. Reducerea pensiilor “nesimţite”
4. Reducerea salariilor “nesimţite”
5. Renunţarea la înnoirea parcului auto al Parlamentului. Aceasta se face mereu fără just temei, fără o analiză atentă.
6. Eficientizarea/optimizarea structurilor Statului, pentru a se elimina incompetenţa salariaţilor şi de a-I face capabili să concureze oricând cu cei din mediul privat!
7. Responsabilizarea celor ce guvernează această ţară, şi sancţionarea lor concretă dacă măsurile propuse de aceştia se dovedesc a fi ineficiente/ inexistente
8. Impozitarea câştigurilor obţinute de lăutari şi manelişti. Pentru a fi siguri ca aceştia plătesc impozit, să se verifice documentele declarate de aceştia şi să se compare cu realitatea. Diferenţa va fi colosala!!
Protestul mămicilor a fost organizat şi stabilit în urma mai multor discuţii pe forumuri şi site-uri de socializare. Potrivit unuia dintre acestea, femeile au hotărât să confecţioneze banere (pancarte) cu lozinci gen: "Copiii nu se cresc cu pâine goală!", "Copiii nu se cresc în pielea goală!", "EBA să-şi crească copilul cu 6 milioane!", "Pamperşi pentru Băsescu!", "Lasaţi banii copiilor în pace!", "Muritorii de foame de azi, emigranţii de mâine!".
Sursa:REALITATEA.NET
luni, 10 mai 2010
Domnul a mai chemat pe cineva el
În noaptea asta, la ora 1, Cristina a plecat dintre noi.
Vă rog sa primiți gândurile mele de mângâiere pentru imensa pierdere suferita, o pierdere atât de neașteptată pe cat de șocantă pentru toți.
Dumnezeu să vă dea puterea de a trece peste suferința cu gândul că voia Celui de Sus, chiar necunoscută și uneori greu acceptată de noi, este intotdeauna calea cea mai bunș, pentru ca în preștiința și jertfa Sa El va ține în brațele iubirii Sale.
După lungi suferințe Cristina acum ne privește de acolo cu ochii ei blînzi și chipul ei frumos asigurându-ne că mereu ne va călăuzi spre drumul drept.
Uneori vorbele sunt prea sărace pentru a exprima durerea si regretul.
Dumnezeu sa îi odihneasca sufletul oferindu-i un loc binemeritat, printre cei drepți…
Slujba de înmormântare va începe mâine, 11 mai, de la ora 12, la Biserica Harul din Str. Răsăritului Nr. 59, Sector 6.
Scrie Andy Mihail pe blogul lui.
miercuri, 5 mai 2010
Drumul desertaciunilor
Voi aseza citeva versuri de Eminescu care cred ca se potrivesc:
"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rau şi ce e bine
Tu te-ntreaba şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limbă
Recea cumpană-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipa ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate."
Dupa pretiosul sfat dat de medicul gastroenterolog, am luat drumul Bucurestiului sperind ca acolo este rezolvarea.
Ajunsi acolo am prezentat cd de la tomograf si in circa 2 ore eram internata in spital.
Eram internata pe holurile spitalui, ca de paturi nici vorba.
In timp ce asteptam pe holuri am aflat(ca vestile rele se raspindesc mai repede ca, gindul) ca a doua zi urma sa fiu operata.
Da operata fara cel putin o discutie cu unul dintre medici care urmau sa intre in sala de operatie.
Nu stiu daca discutie reprezinta un schimb de replici pe holurile spitalului, atit am discutat cu unul din medici.
Intrun tirziu am abordat medicul care urma sa il pregateasca pe "Da Vinci", robotul "Da Vinci" pentru operatie.
Acesta amabil ne-a prezentat optiunile si riscurile acelei interventii si nimic mai mult, care atunci erau pentru noi foarte sumbre si invaluite in ceata misterului.
De atunci intrebarile au ramas fara raspuns, pentru ca nu aveam cui sa le adresam.
Dupa lungi cautari si vizite pe la diferiti medici specialisti in imagistica am constat ca rezolvarea in sensul pozitiv a problemei nu este in Romania.
Nimeni nu a stiut sa imi spuna cine ar putea sa scoata acea tumoare de acolo fara un risc prea mare si o suferinta indelungata.
Asa ca am dupa multe cautari ne-am intors acasa infrinti de situatia creeata dar mai caliti pentru bataliile ce vor urma.