Emblema Mercedes in Bad Aussee

Unul din orăşelele pe care le-am vizitat în periplul meu prin Austria a fost şi Bad Aussee
Bad Aussee este un oraș în districtul Liezen, Stiria, Austria.
O informatie de ultima ora pentru iubitorii de Jazz din 22 iunie pînă pe 26 iunie 2011 are loc Ausseer Jazz de primăvară, festiva de jazz in Bad Aussee.
Tot in luna iunie o sa vă bucurați de Festivalul Narciselor, în Ausseerland-Salzkammergut
Un orăsel de munte tipic austriac cu străduţe asfaltate, curate şi foarte bine întreţinute, trotuarele fiind acoperite cu pavele.
Aici am întilnit cel mai mare număr de magazine care comercializau îmbrăcăminte tradiţională dar şi magazine care vînd delicioasa ciocolată împachetată cu grijă de harnicele marmote.
Oraşul este unul liniştit cu oameni la fel de liniştiţi, cu străduţe înguste şi curate, cu terase cochete, cu pensiuni la tot pasul. Şoferi de aici sunt foarte atenţi la circulaţia pietonală şi enervant de amabili.
Dacă cumva staţionezi pe trotuar în dreptul unei treceri de pietoni dar nu ai intenţia de a traversa, orice maşină care trece pe acolo opreşte şi te invită să traversezi. Regula se aplică numai maşinilor cu numere de Austria. Am mai întilnit aşa ceva în Oradea de am crezut ca era ieşit deja din ţară.
La ora cînd am ajuns în Bad Aussee toate magazinele erau închise dar pe strazile orasului era o întreagă agitaţie şi toată lumea era îmbrăcată în hainele tradiţionale.
Numai cînd am ajuns lîngă parcul central am observat o aglomerare de persoane care toate fără nici o excepţie erau îmbrăcate în haine tradiţionale care aşteptau să intre la Kurhaus o sală de spectacole de lînga parcul central.
Era o plăcere să priveşti acei localnici care în linişte aşteptau să intre în sala de spectacol dar în acelaşi timp îşi etalau cu mîndrie portul lor tradiţional.
Lîngă această sală este un parc extraordinar de frumos, curat plin de flori, îngrijit şi populat de o familie de raţe sălbatice. Pe o latura a parcului se întilnesc doua rîuri Traun şi Grund unde se scaldă acea familie de raţe.
Aici la confleunţa celor două râuri reprezentanţi firme Mercedes a construit un pod în forma emblemei fimei. Aceasta este foarte iluminată iar de la distanţă ai impresia ca este un patinoar. Acest pod a fost inaugurat în anul 2005 motivul pentru care cei de la Mercedes au ales Bad Aussee se pare că acolo s-ar afla centrul Austriei.
Aici în Bad Aussee în fiecare an la sfîrşitul luni mai are loc cel mai frumos şi mai mare festival al florilor Festivalul Narciselor.
În Bad Aussee primăria vine încă o dată în ajutorul turiştilor care din diferite motive îşi uita diferite obiecte prin taxiuri, autobuze, parc, terase sau în alte locuri publice sau chiar private, înfiinţind un birou de obiecte pierdute.
Bad Aussee este un oraşel recomandat celor care doresc să petreacă un concediul în natura în liniste şi înconjurat de oameni deosebit de primitori.
Siteul oficial Bad Aussee

Un cartier renascut

Într-o zi aproape de înserat cînd mergeam spre hotel am văzut un indicator care mă îmbia să virez la dreapta.
Am trecut la fapte si uite asa mi-am schimbat programul din acea seara dar pe cuvint a meritat vizita la Gasometer City.
Eram tare curios să văd aceste gazometre mai de aproape cu toate că puțin turiști le vizitează. Aici se vede cum o hotărîre înţeleaptă poate salva de la demolare niște clădiri care sunt scoase din funcțiune, dar care produc profit după reamenajarea lor.
Ajuns în preajmă celor patru gazometre am început să caut un loc de parcare. Am găsit dupa vreo 5 minute de căutări pe strada Guglgasse, tot strada aceasta trebuie să o setați pe GPS dacă dorițti să ajungeți la gazometre.
Privelistea este surprinzătoare și cînd te gândești că acele clădiri cilindrice au fost utilizate pentru a stoca gaz de cărbune, care era utilizat pentru încălzire şi iluminatul stradal.
Aceste “gazometre” au fost de fapt niște cilindri de metal scufundate în apa, în care se pompa gaz, acesta făcea ca cilindrul să se ridice iar cind gazul începea să se consume cilindrul de metal cobora.
Pe pereți de protectie erau amplasate ceasuri care îndicau volumul de gaz existent în cilindru aceste ceasuri se observă și acum.
Răspunzător de construcția gazometrelor a fost numit inginerul Franz Kapaun, iar în anul 1899 le-a dat în functiune. La vremea aceea aceste patru gazometre erau cele mai mari din Europa.
Ele au fost folosite pînă în anul 1981, iar prin 1995 edili Vienei au luat hotărîrea să modernizeze cele patru gazometre, să le transforme în ceva util.
În urma unei “licitați publice” responsabili cu reabilitarea lor au fost desemnați: Jean Nouvel, Franța(corpul A), Coop Himmelblau(corpul B), Manfred Wehdorn(corpul C) şi Wilhelm Holzbauer(corpul D), ultimi trei din Austria.
Gazometru A
Arhitectul francez l-a gîndit ca un spatiu comercial pe trei etaje iar pînă la ultimul etaj sunt locuințe, la subsol nu putea să lipsească o parcare.
Aici se poate ajunge și cu ajutorul metroului folosind linia U3 și coborînd la stația Simmering.
Inginerul Simmering(Germania) fiind defapt cel care a cîstigat concursul pentru construcția gazometrelor.
La ora aceea am găsit deschis numai un market SPAR, restul magazinelor avînd “obloanele” trase.
Gazometru B
Între toate gazometrele sunt pasaje de legatură așa că am pașit în cel de-al doilea.
Acesta este mai diferit celelalte pentru că are un perete din otel și sticlă pe latura străzi Guglgasse, care adăpostește birouri.
La parter este o sală multifuncțională foarte mare, la etaj un cămin studentesc, magazine și ceva legat de sănătate numit ” WGKK”.
Bineînțeles că și acest corp are la etajele superioare apartamente în jur de 250.
Gazometru C
Între corpul B și C în pasarelă care uneștele cele două corpuri funcționează un restaurant care era deschis la ora aceea, dar clienți lipseau cu desăvîrșire.
Aici la subsolul clădiri este o parcare pe 5 nivele, la parter magazine dar închise, la nivelele superioare se gasesc din nou apartamente de locuit.
Gazometru D
Acest corp este cel mai diferit de celelalte, spațiile de locuit în acest corp sunt dispuse în formă de stea iar printre ele sunt foarte multe spați verzi. Eu cred că austrieci sunt obsedati de spațiile verzi dar pe lînga faptul că sunt foarte multe ele arată impecabil.
La parter spațiile sunt ocupate de birouri ale magistraturi, un etaj superior este ocupat de arhivele orasului.
Între corpul C și D este o pasarelă care nu duce la corpul E în care se gaseste un “Hollywood Megaplex” parcare și alte spați comerciale dar cu părere de rău și ele închise.
Cu toate că “Gasometer City” este aprope de ieșirea din Viena o zonă mai mult industrială arhitecți nu sau sgîrcit în a rezervat un spațiu destul de generos zonelor verzi.
Încă o data s-a dovedit că austrieci când au hotărît să modernizeze gazometrele sau gândit de zicala(noastra?) “Omul sfinţeste locul”, și chiar le-a ieșit.
Detalii tehnice
Gasometers sunt patru cilindrice de gaze containere telescopice, fiecare cu un volum de aproximativ 90.000 m³ aşezat într-un bazin de apă, fiecare este închis cu un roşu-caramida fatada.Ele sunt, fiecare, 70 de metri înălţime şi 60 metri în diametru.în timpul remodelare şi numai exteriori din caramida şi părţi ale acoperişului au rămas în picioare.

Gaz de huilă a fost uscat-de huilă şi a fost depozitate în aceste containere înainte de a fi distribuit în reţeaua de gaze oraş.
"Gaz de iluminat "a fost folosit iniţial numai de lămpi stradale, dar în 1910, utilizarea sa pentru gătit şi încălzire în locuinţe private a fost introdus.
Cele patru gasometers sunt construite identic în cărămizi şi să stea sub forma de perechi rând.
Sunt construcţii cilindrice cu un diametru exterior de 64,9 m.
De mai sus o profundă fundaţie m 1.7 din beton, sta un mare inel 12m de zidarie cu un diametru interior de 62.8m, care formează pereţii la rezervorul de apă.
Acest zid este 5.4m late la baza si 1.65m largă în partea de sus.
Cupola are rolul de acoperis de 63.6m, şi este compusă din o structura de fier, cu un terase din lemn îmbrăcat în tablă zincată.
Site oficial Gasometer City

Manastirea Samurcasesti sau Manastirea Ciorogarla

Manastirea Samurcasesti sau Manastirea Ciorogarla se afla langa raul cu acelasi nume din localitatea Ciorogarla.
Biserica manastirii, cu hramul ”Sfanta Treime”, a fost ridicata de marele vornic Constantin Samurcas in anul 1808, fiind sfintita in anul 1870, dupa ce pictorul Gh. Tatarascu terminase pictura. Biserica are forma de nava, cu o turla pe naos, iar altarul este incadrat de alte doua abside, avand fiecare un nume. Altarul propriu-zis „Sf. Treime”, absida din dreapta „Nasterea Maicii Domnului” iar cea din stanga „Adormirea Maicii Domnului”.
Pe la 1848 la intrarea in manastire a fost construita o bisericuta cu hramul „Sf. Nicolae” care a fost demolata in timpul regimului comunist.
In 1876 a fost ridicata in spatele bisericii mari o capela cu hramul Sf. Imparati Constantin si Elena, care, de asemenea nu mai este.
In timpul primului razboi mondial germanii au topit clopotele pentru a face piese de artilerie.
La 28 septembrie 1914, un incendiu a distrus aproape in intregime manastirea, iar dupa cutremurul din 1940, fiind deja intr-o stare deplorabila, generalul Th. Ciurea reface totul. Biserica noua, pictata in stil neobizantin de Gheorghe Popescu, are tot o turla, este mult mai impunatoare, avand elemente specifice stilului muntenesc. Catapeteasma din lemn de tei este cea originala din anul 1808, flacarile incendiului de la 1914 ocolind-o.
De Manastirea Samurcasesti este legat si numele lui Tudor Vladimirescu care in drumul sau spre Bucuresti, in 1821 a poposit aici unde primeste delegatia boierilor, condusa de Dinicu Golescu, venita sa trateze cu comandantul pandurilor. Tot aici este vizitat si de episcopul Ilarion al Argesului, in noaptea de 15 martie 1821, cu scopul de a tempera situatia, iar dupa uciderea lui Tudor, episcopul va fi cel care va face slujba pentru odihna sufletului sau.
La manastirea Samurcasesti a functionat intre anii 1864 – 1875 o scoala primara in spiritul traditiei dar si ca urmare a legii instructiunii promulgata de A.I. Cuza.
Pe aici a trecut in septembrie 1866 si regele Carol I inainte de plecarea la Constantinopol.
In 1944, osemintele domnitorului Cuza, in drum spre Curtea de Arges, unde au fost mutate temporar de la Ruginoasa, de teama ocupatiei rusesti, au fost depuse pentru scurta vreme la manastirea Ciorogarla – Samurcasesti.
In muzeul manastirii sunt exponate de mare valoare: icoane de Gheorghe Tatarescu, un epitaf lucrat de Zoe Samurcas, o icoana cu trei registre lucrata in argint, o pictura pe cap de somn a pictorului Alexandru Baldovin, metanii din chilimbar, o cruce lucrata in filigran, daruita de Stanciu Jianu, tatal boierului haiduc Iancu Jianu, o cruce donata de Tudor Vladimirescu, din lemn acoperit cu argint aurit si pietre de topaz, vesminte preotesti si diaconesti, lucrate in fir de aur si alte lucruri de pret.
In cimitirul manastirii se afla monumentele funerare ale familiei Alexandru Beldiman (fondatorul ziarului “Adevarul”, la 1888) si un cenotaf al capitanului Valter Maracineanu eroul de la Grivita.
Langa biserica se afla morminte ale unor membri ai familiei ctitorilor dintre care amintim poetul Sandu Tzigara-Samurcas (1903-1987). Ctitorul nu si-a aflat locul de veci la manastirea construita de el, insa mormintele familiei si rudelor sale, precum si ale altor nume de rezonanta din istoria noastra, se afla aici.
Pe raza comunei Ciorogarla, la nici 20 de km. de Bucuresti, se afla manastirea de maici Samurcasesti, singura din tara care are 3 altare. Lacasul a fost ctitorit de boierii Samurcasi si, la inceputul secolului trecut, reprezenta un ideal popas de reculegere pentru locuitorii Capitalei care obisnuiau sa se plimbe cu trasura pe soseaua ce duce spre Bolintin. Astazi, dupa 200 de ani de la infiintare, acest complex manastiresc continua sa atraga credinciosii, dornici sa se roage intr-un loc curat si linistit, incarcat de istorie, ale carui ziduri marete impun respect vizitatorului. Lacasul are trei hramuri: Sfanta Treime, Adormirea Maicii Domnului si Cuvioasa Parascheva
Manastirea Samurcasesti detine o colectie de arta religioasa si, totodata, un depozit de carte veche din protopopiatele Sectorului Agricol Ilfov si Giurgiului. De asemenea, in muzeu sta la loc de cinste crucea donata manastirii de catre Tudor Vladimirescu. In cimitirul care se afla in curtea sfantului lacas sunt inmormantate cateva personalitati de seama: Alexandru Beldiman, fondatorul ziarului Adevarul, mama eroului Valter Maracineanu, Frosa Sarandi, una dintre primele actrite ale teatrului romanesc, Sofia Heliade, fiica lui Ion Heliade-Radulescu, care s-a calugarit si a fost stareta multi ani aici, etc. Acum, la Samurcasesti stareta este Maica Lucia Bostan.
Astazi, manastirea, care cuprinde 55 de vietuitoare, este asemenea unui stup de albine. Maicutele detin un atelier lucrativ de toata frumusetea, dotat cu utilaje moderne: zi de zi, 15 dintre acestea, sub conducerea Maicii Iustina, sefa lor, confectioneaza pe baza de comanda piese de mobilier, usi si glasvanduri. Mai executa vitralii, rame si icoane pictate pe lemn, o minunatie! Impreuna cu Maica Stareta si Maica Iustina vizitam atelierele. Miroase puternic a brad crud, a lac si a diluant. Pretutindeni dai de scaune, mari si mici, inalte sau joase, poti admira mese de toate dimensiunile, dulapuri, dulapioare, cutiute, rafturi, cuiere, chiar si biblioteci.
Lângă biserică se află mormântul lui Zoe Samourcassi, soția soția lui Alexandru Samurcaș, aflat și el sub aceeași lespede cu numele de Alexandru Samourcassi.
Biserica se remarca prin arhitectura brancoveneasca cu 3 altare. Se pastreaza 2 fragmente din pictura lui Gh. Tattarescu. Sfanta manastire are o colectie bogata de icoane si arta bisericeasca veche, tot aici aflandu-se depozitul de carte veche pentru judetul Ilfov si Giurgiu.

Rezervoarele Alpine de la Kaprun

Cu ajutorul cardului ”Zell am See-Kaprun-Summercard” am vizitat gratis Rezervoarele Alpine de la Kaprun.
Drumul este același Zell am See - Kaprun, ieșim din Kaprun trecem de Kitsteinhorn-Kaprun de aici drumul șerpuieste și dupa cîțiva km observăm o parcare etajată pe 5 nivele pe partea dreaptă acesta fiind parcarea obiectivului.
Dar putem merge înainte și găsim trecem de o barieră cu semafor și găsim o altă parcare destul de încăpătoare pe partea stîngă.
Mergem la caserie și cu ajutorul cardului luam de data aceasta gratis doua bilete pentru a urca la Rezervoarele Alpine de la Kaprun.
Prețul unui bilete fără reducere ar fi fost de 17 euro de persoană.
Drumul are trei etape:
Etapa 1
Ne îmbarcăm în autobuz acesta, acesta pleacă după ce toate locurile pe scaune sau ocupat. Autobuzele sunt moderne tapițate cu aer condiționat și deajuns de multe. Drumul urcă șerpuind pe lîngă munți pe alocuri el fiind chiar anevoios.
După circa 10 minute ajungem la prima platformă.
Etapa 2
Ajunși aici găsim un lift destul de mare în care ne îmbarcăm el seamănă cu o lift dar pe șine.
Liftul este așa de mare încit autobuzele au fost transportate cu el la etajul superior.
Liftul are o capacitate de circa 80 de persoane el este descoperit dar în caz de ploaie sau soare puternic se poate acoperi cu copertină care se rulează.
Liftul urcă pe șine, pe o panta abruptă plină de verdeață, priveliștea din acest lift este superbă. Cel care era la butoanele liftului ne spunea că aceste elevator este cel mai mare din Europa și are cea mai mare pantă circa 80% înclianație.
Etapa 3
După plimbarea cu liftul la etajul superior ne așteaptă alte autobuze pentru a urca pînă la punctul final adică la barajul Mooserboden.
Drumul de la lift la baraj este fermecător, el șerpuieste pe lîngă stîncile munților și pe alocuri străpunge măruntaiele munților prin tunele scurte și înguste ele testînd de fiecare dată abilitatea șoferilor.
Șoseau are o singura bandă de mers pe drum fiind montate semafoare pentru a nu se bloca circulația în cazul în care venea din sens opus alt autovehicul.
Sincronizare mijloacelor de transport este tipic unui ceas elvețian, efectiv cînd autobuzul ajungea la lift acesta era pregatit de urcare sau cînd liftul a ajuns la etajul 2 autobuzul aștepta cu ușile deschise fiind pregătit de plecare, nici măcar un minut nu s-a pierdut în zadar.
Odată ajunși la punctul final am fost uimit de privelistea fermecătoare a celor două lacuri de acumulare.
Culoarea lacurilor este de un vede turcoaz, un vede pe care nu l-am întînit decît în Austria. Aveai impresia ca munți își oglindesc pletele albe în oglinda apei.
Barajul Mooserboden este format din două laturi din beton pe care te poți plimba în voie și nu te mai saturi defăcut fotografi, dar și aici se află un “Photopoint” unde îți poți face singur fotografie pe care o descarci de pe siteul ”www.verbund-tourismus.at”
Dacă urcușul te-a obosit și doresți să manînci sau sî savurezi o bere la peste 2000 de metri o poti face la cel doua restaurante aflate în apropierea stației de autobuz dar și la fast foodul amplasat în holul muzeului amenajat pe cealaltă latură a barajului.
Muzeul prezintă cum a luat ființă aceste baraje precum și viața grea a muncitorilor pe șantier, în acest sens fiind amenajata o cameră de odihnă identică cu cea a unui muncitor din ani ‘40.
Printre exponate mai întîlnim biroul și planșeta unui proiectant care a pus pe hîrtie planurile barajelor, precum și anumite scule și aparate folosite pe șantier.
Muzeul mai are o secțiune în care ne este prezentată zona cu ghețari din jurul rezervoarelor alpine și faptul că barajele se alimentează din aceste rezervoare, precum și grija statului pentru protejarea naturi.
La una din terase am observat un magazin cu suveniruri și un afiș care ne informa că putem închiria un ghid pentru a ne prezenta istoria barajelor, dar în afiș nu specifica în ce limbă putea vorbi ghidul.
După ce am savurat în tihnă peisajele, am facut cîteva zeci de fotografi, am pornit spre stația de autobuz. Ajunși acolo am constatat că acum la coborîre în stație erau cam 70 de persoane, persoane în virstă, tineri, copii și m-am gîndit că la al treilea autobuz îmi va veni rîndul să cobor.
Dar am observat pe șoseau care șerpuia spre noi că urcă trei autobuze goale, atunci m-am trezit din acel vis urît și am realizat că sunt în Austria iar aici grija pentru turiști este primordială.
Am plecat spre pensiune cu acea inconfundabilă imagine a rezervoarelor alpine și a verdelui turcoaz care pusese stăpînire pe lacuri.
Site despre rezervoarele de la Kaprun