Manastirea Celic-Dere

Acces dinspre trecere bac Smirdan:
Macin-DN22(E87)-Jijila-Garvan- Luncavita-Isaccea la intersectie se face la dreapta spre Telita in satul(centru) Telita se vireaza la drepta se mai merge circa 7 km de asfat cu gropi cu tot,
Drumul pe E87 este foarte bun se merge lejer soseaua nu este aglomerata.
Odata ajuns in fata manastiri parcarea improprie este intesata de microbuze cu turisti de prin judetul Tulcea dar si judetele limitrofe.
Aceasta manastire a fost denumita asa de la paraul din apropiere care in traducere inseamna “paraul de otel“.
Începutul secolului al XX-lea a găsit mănăstirea afectată de inundaţii. Astfel că, în 1901, episcopul Partenie al Dunării de Jos are iniţiativa de a construi actuala biserică de la Celic Dere. Lucrările sunt întrerupte după mai puţin de un an şi reluate abia în 1910. În anii 1924-1925 a fost ridicată actuala biserică mare a mănăstirii şi au fost finalizate lucrările de construcţii pornite la începutul secolului. În 1932, biserica a fost sfinţită cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
La Celic Dere se află şi o icoană despre care se spune că ar săvârşi minuni.
Dar sfânta icoană a supravieţuit şi de data aceasta. A ajuns în Mănăstirea Celic Dere după eliberarea Dobrogei. Se spune că Sfânta a făcut imediat o minune: i-a vindecat pe doi călugări de bolile de care sufereau. De atunci, icoana este căutată de credincioşi şi i se cere ajutorul la necaz, la boli sau în perioadele de secetă.
Icoana facatoare de minuni a Domnului nostru Iisus Hristos, adusa aici pe la 1806 – 1812, si se afla in Biserica Paraclis. Este cunoscuta sub numele de “Icoana care se curata singura” deoarece la un moment dat era innegrita de trecerea timpului, dar apoi, ca o minune, chipul Mantuitorului s-a luminat in parte.
Legenda locului spune ca icoana a fost adusa de un soldat care le-a spus calugarilor ca desi este inegrita, ea se va curata, iar ochii lui Hristos se vor deschide. La aproape 200 de ani de la acel moment, icoana s-a luminat pe mai bine de jumatate.
Dumnezeu ne trimite darurile Sale cu o bucurie mai mare decât cea cu care le primim noi. ( Sfântul Grigorie de Nazianz)